Poluarea din India schimbă culoarea monumentelor celebre

Poluarea din India schimbă culoarea monumentelor celebre
Poluarea tot mai accentuată din India, o țară considerată a fi în curs de dezvoltare, are o serie de efecte grave, deja, asupra agriculturii, asupra calității aerului și sănătății oamenilor,…

Un studiu realizat de Georgia Institute of Technology susţine că domul de marmură al Taj Mahalului, simbolic pentru India, precum şi minaretele sale, au nevoie de curăţare constantă, din cauza creşterii accelerate a particulelor de carbon şi praf din aer, care schimbă nuanţa marmurei într-una maro, deloc plăcută, modificând, astfel, imaginea celebrei structuri. “Echipa noastră a demonstrat că poluanţii care decolorează Taj Mahalul sunt carbonul din emisii de la arderi de biogaz şi combustibili fosili şi praful provenit cel mai probabil din agricultură şi trafic”, spune Michael Bergin, profesor la institutul care a realizat cercetarea. “Am demonstrat cum anume aceste particule poluante sunt responsabile pentru decolorarea maronie care se observă pe monument”, mai spune acesta.

Taj Mahalul a fost construit la începutul secolului al XVII-lea de către împăratul Shah Jahan, în memoria celei de-a treia soţii, Mumtaz Mahal. Clădirea, cu un dom înalt şi minarete şi mai înalte, atrage milioane de vizitatori anual; structura este parte din patrimoniul cultural UNESCO al omenirii din anul 1983. Din anii 1970 încoace, din cauza industrializării accentuate a ţării, construcţia are nevoie de întreţinere constantă, pentru păstrarea strălucirii şi culorii originale a marmurei din care este făcută. Poluarea aerului a fost mai demult bănuită ca “vinovat” pentru decolorarea marmurei, dar, până acum, nu a fost realizat niciun studiu dedicat acestei probleme. Echipa de cercetători a măsurat prezenţa particulelor poluatoare în aerul din jurul Taj Mahalului şi a descoperit mult carbon, maro şi negru, provenit în special din arderea combustibililor, de la gătit, de la producerea de cărămidă, de la arderea gunoaielor şi de la maşini; dar şi praf, provenit mai cu seamă din activităţile agricole şi din traficul din regiune.

Acum, planul este realizarea unei strategii de control, care să impună anumite măsuri menite să reducă această cantitate de poluanţi din aerul din jurul monumentului (prin reducerea emisiilor de la vehicule, spre exemplu, dar şi a celor industriale). “Nu vorbim doar de distrugerea imaginii unui monument, ci şi de sănătatea oamenilor din zonă. Ce este rău pentru monument este rău şi pentru oameni, astfel că luarea unor măsuri care să reducă emisiile de carbon şi praf în regiune este mai mult decât necesară”, conchide profesorul Bergin.