Întâlnire cu factorii de decizie – problema utilizării apelor subterane în scopuri agricole

Miercuri, pe data de 10 februarie, Ministerul Mediului a organizat o ședință de dezbateri în legătură cu ideea utilizării apelor subterane în scopul irigării terenurilor agricole.

Ședința a avut loc ca urmare a solicitării exprese venite din partea Mișcării Ecologiste din Moldova, care a adus această problemă în atenția autorității centrale de mediu. Acest eveniment a adus la aceeași masă reprezentanți ai comunității academice din țară, ai societății civile, ai serviciilor deconcentrate în cadrul Ministerul Mediului, precum și angajați ai Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. Ședința a fost moderată de viceministrul mediului, Victor Morgoci, care a făcut o notă introductivă în ceea ce privește istoricul acestei probleme și factorii de decizie implicați în găsirea unei soluții.

În continuare, participanții și-au expus pe rând opinia, aducând argumente pro și contra utilizării acestui procedeu. Au fost puse în balanță interesele sociale (necesitățile de aprovizionare cu apă potabilă a întregii populații), efectele de mediu (deteriorarea calității solului într-o perioadă foarte scurtă de timp), și aspectele de durabilitate (problema refacerii depozitelor de apă subterană și asigurarea necesarului de apă generații viitoare).

De asemenea, s-au dezbătut aspectele legislative ale acestei practici, fiind menționat art. 45 al Legii Apelor nr. 272 din 23.12.2011, care a suferit anumite modificări în 2014 și care justifică într-o anumită măsură exploatarea apelor subterane în scopul irigării terenurilor agricole: „În zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve suficiente de ape subterane cu proprietăţi potabile, Guvernul poate permite folosinţa acestora şi în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă şi cu apă menajeră.”

Dezbaterile au fost însoțite și de prezentarea unui studiu semnat de dr. habilitat C. Moraru, care a făcut rezumatul situației depozitelor de apă subterană la noi în țară, studiu care a fost aspru criticat de restul oamenilor de știință prezenți la dezbateri. Conform experților în domeniu, majoritatea apelor subterane nu sunt bune pentru irigare, menționând gradul înalt de mineralizare a acestor ape și efectul pe care acestea l-ar avea asupra solurilor irigate.  Mai mult decât atât, Academia de Științe a Moldovei s-a pronunțat împotriva utilizării apelor subterane pentru irigarea culturilor agricole, venind cu anumite recomandări pentru a înlătura aspectele obscure ale acestei probleme: 

1. Finalizarea procesului de armonizare a cadrului legal în domeniul apelor, în vederea înlăturării carențelor ce vizează managementul defectuos și dezechilibrat al resurselor de apă.

2. Reevaluarea rezervelor de apă subterană potabilă.

3. Explorarea oportunității utilizării apelor transfrontaliere drept sursă primară pentru irigare.

4. Crearea și consolidarea unei baze de date privind calitatea apei în Republica Moldova.

5. Edificarea zonelor umede în luncile r. Prut și r. Nistru.

6. Semnarea acordurilor bilaterale privind gestionarea corectă a resurselor de apă din bazinele r. Prut și r. Nistru.

7. Crearea şi folosirea soiurilor de culturi agricole rezistente la secetă, precum și intensificarea metodei de cultivare a legumelor în sere.

8. Elaborarea și promovarea ghidurilor de bune practici agricole pentru fermieri.

9. Implicarea comunității științifice în managementul resurselor de apă, inclusiv în procesul de elaborare a cadrului normativ în domeniu.

10. Atragerea investițiilor în dezvoltarea infrastructurii aferente domeniului resurselor de apă prin încurajarea și stimularea actorilor implicați de a participa în programele europene destinate domeniului, inclusiv a Programului Orizont 2020.

Toți cei care au participat la ședința de dezbateri au ajuns la concluzia că este necesar un studiu științific amplu pentru a garanta perspectivele reale de utilizare a apelor subterane pentru irigare, pentru a stabili potențialul economic și a măsurilor necesare de prevenire în cel mai eficient mod (sau cel puțin de atenuare a oricăror schimbări dăunătoare/semnificative din punct de vedere al calității și cantității apelor subterane).