2 februarie – Ziua Mondială a Zonelor Umede
Astăzi, comunitatea internațională sărbătorește cu multă dedicație Ziua Mondială a Zonelor Umede (World Wetlands Day). Această zi a devenit una istorică din momentul semnării Convenției asupra zonelor umede ca habitat al păsărilor acvatice, pe data de 2 februarie 1971 în frumosul oraș iranian Ramsar. De atunci și până astăzi, acest tratat interguvernamental a devenit cunoscut sub numele de „Convenția Ramsar” și și-a setat drept obiectiv conservarea zonelor umede din întreaga lume. În prezent, există minim 780 milioane de hectare de zone umede (lacuri, turbării, terenuri mlăştinoase, câmpii inundate, păduri de mangrove și recife de corali), răspândite de la tundră la tropice, și protejate la nivel național prin intermediul politicilor de mediu setate de această Convenție.
Republica Moldova a aderat la acest tratat interguvernamental în 1999, atunci când a atras atenția lumii întregi asupra habitatului impresionant de la Prutul de Jos: lacurile Manta și Beleu. Ulterior, au mai fost declarate două zone umede de importanță internațională: Nistrul de Sus (Otaci-Holoșnița) și Nistrul Inferior (Copanca-Talmaza).
Aceste zone sunt de o frumusețe deosebită, îndeplinind numeroase funcţii care au consecinţe pozitive asupra omului şi activităţilor umane: producerea de stuf, lemn, peşti, scoici, capital pentru menţinerea activităţilor precum pescuitul, fabricarea materialelor de construcţii, agricultura (nutreţ, păşunat, etc). Pe lângă asta, aceste zone reprezintă un habitat esențial pentru nenumărate specii de plante și animale, fiind numite din această cauză „pepiniere ale lumii vii”.
Aceste habitate sunt foarte apreciate de păsări, oferind locuri pentru reproducere, cuibărit, creșterea puilor, asigurând surse de hrană și de apă potabilă și punând la dispoziția păsărilor condiții potrivite pentru odihnă, adăpost și interacțiuni sociale. De aceea, zonele umede sunt singurele care adună anual specii de păsări spectaculoase a căror vizită poate fi de neuitat pentru toți iubitorii de păsări.
Din cauza că zonele umede naturale degradează (ape stagnante, vegetaţia plutitoare, stufăriş, mlaştini, ape curgătoare, zăvoaie inundabile, băltiri de suprafaţă ocazionale), își micșorează dimensiunile și sunt puse în pericol de multe activități umane, păsările acvatice încep să fie întâlnite tot mai rar. În lipsa acestor zone, păsările acvatice sunt nevoite să frecventeze zonele umede artificiale (pescării, heleşteie, lacuri de acumulare, canale de irigaţii, orezării, pământuri agricole inundate sezonier, cariere de piatră etc), acestea oferind noi habitate și compensând astfel pentru o parte a speciilor, diminuarea sau pierderea unor arii umede naturale.
Din aceste motive, Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională (Ramsar) este indispensabilă pentru conservarea şi utilizarea raţională a zonelor umede esențiale protejării faunei și florei specifice lor. Convenția Ramsar sintetizează și coagulează politici internaționale comune destinate protecției acestor obiecte de patrimoniu natural, îndemnând fiecare stat semnatar să depună eforturi consecvente pentru a menține starea de sănătate generală a zonelor umede.
