Itinerarii turistice: Un uriaș complex turistic, construit de Hitler, a rămas neinaugurat

Format din opt clădiri cu lungime de 500 de metri dispuse în jurul unei curți centrale pentru ceremonii, complexul cu 10.000 de camere trebuia să fie ‘cel mai mare și mai impunător’ din acel timp, demn numai de ‘o rasă superioară’. Întins pe mai mulți kilometri pătrați, ansamblul de clădiri urma să devină unul dintre locurile de vacanță preferate ale germanilor, cu prețuri accesibile inclusiv muncitorilor. Unele dintre sălile sale de mese aveau o capacitate de o mie de persoane. Stațiunea dispunea de piscină și bază de tratament balnear, precum și de o sală de spectacole care putea găzdui 25.000 de persoane.

‘Vreau ca toți muncitorii germani să poată beneficia de concedii și să se facă tot posibilul pentru ca, în timpul liber, ei să aibă parte de odihna necesară. Dorința mea este ca poporul german să fie puternic mental’, scria un prospect citând din afirmațiile Fuhrer-ului. Această formă de publicitate ascundea însă intențiile oculte ale dictatorului, comentează ziarul spaniol ‘ABC’, subliniind că modul în care era conceput acel obiectiv turistic reflecta viziunea lui Hitler despre noua Germanie și avea ca scop îndoctrinarea germanilor chiar și în timpul vacanțelor.

Construcția complexului hotelier a început în 1936 și a avut ca model amenajările similare, moderne și funcționale, din Italia fascistă a lui Mussolini. Proiectul a fost realizat de Clemens Klotz, cunoscut arhitect nazist, împreună cu un grup de 11 arhitecți, iar pe șantier au lucrat 9.000 de muncitori.

La acest ‘oraș al vacanțelor’ urma să se ajungă prin călătorii ieftine cu vaporul organizate prin proiectul numit ‘Forță prin bucurie’ (‘KdF’), coordonat de Robert Ley, conducătorul Frontului German al Muncii (DAF), asociația salariaților în perioada nazistă. În cadrul acestui proiect, KdF, s-au construit vase de croazieră către ‘țări sigure’, ca de exemplu Italia, și s-a derulat ambițiosul plan de producere a ‘mașinii populare’ Volkswagen.

Clemens Klotz și-a prezentat proiectul în mai multe părți din Germania, cu ajutorul unei machete de 18 metri, și a obținut pentru planul său medalia de aur pentru arhitectură la Expoziția Mondială de la Paris din 1937.

Începutul războiului a însemnat însă sfârșitul construcțiilor pentru ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai mare stațiune turistică din lume, muncitorii din șantier fiind trimiși în fabrici de armament. Naziștii nu au mai revenit niciodată în complexul de pe Insula Rügen. Au ajuns însă acolo sovieticii, după victoria în cel de-al Doilea Război Mondial, și au folosit construcțiile pentru o bază militară.

În prezent, acest complex care ilustrează perfect magalomania nazistă, dăinuie ca un oraș fantomă pe țărmul insulei. ‘Colosul’ — cum este numit el de localnici — arată jalnic, cu geamuri sparte și pereți jupuiți și reprezintă o problemă pentru autoritățile germane întrucât legea nu permite demolarea lui.

Se zvonește că, în vederea impulsionării turismului în insulă, complexul ar fi fost vândut pentru a fi modernizat și transformat într-o destinație de vacanță la standardele prezente de confort. Se vorbește și că în zonă se va face o tabără pentru tineri sau că fiul actorului Ernst Busch — un comunist care a fost ani de zile prizonier al naziștilor — a achiziționat două dintre construcții pentru a face din ele blocuri rezidențiale.