Azbestul cancerigen are poarta deschisă spre Republica Moldova
La nivel internaţional azbestul reprezintă şase tipuri de produse, toate recunoscute ca fiind cancerigene şi foarte periculoase pentru sănătate. La noi, însă, au ajuns a fi interzise doar cinci – un fel de cei patru apostoli erau trei, Luca şi Matei. Or, în lectură finală, Parlamentul, ca urmare a unui amendament propus de deputatul transfug Anatolie Zagorodnîi, a interzis doar cinci tipuri de azbest, cu pretextul că al şaselea, crisolit, este mai puţin toxic. Ceva de genul, nu e dracul chiar aşa de negru cum se spune (!). Dar să le luăm pe rând.
Azbestul alb, cauza cancerului de membrană
Azbestul este un minereu natural, format din fibre – silicat fibros -, cunoscut la nivel larg cu nume precum azbest alb, albastru, brun. Gama de produse fabricate din azbest în formă pură, sau în combinaţie cu alte materiale, este mai mare de trei mii – de la mănuşi care nu ard în foc, ţevi, filtre, cleiuri, până la arhicunoscuta ardezie. Potrivit U.S. Geological Survey, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, depozite semnificative de azbest au fost identificate în întreaga lume, iar exploatarea lor a început în Canada (1878), Africa de Sud (1893, 1908-1916) şi Rusia (1885). Punctul culminant al producţiei azbestului la nivel mondial a fost anul 1976 – 5,2 milioane de tone, din 1986 intrând în declin. În timp ce în Canada sau Africa de Sud de la 1987 producţia de azbest era tot mai mică, în spaţiul Uniunii Sovietice aceasta era în creştere, deşi despre riscurile azbestului se cunoştea, cel puţin parţial, încă la 1930. În 2003, SUA a stopat exploatarea minelor de azbest.
Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, toate tipurile de azbest, inclusiv crisolit – cel care a rămas neinterzis în R. Moldova, sunt cancerigene şi pot provoca mezoteliomul, o formă rară de cancer care se dezvoltă în membrana care înveleşte multe dintre organele corpului. Aproape 90% din cazurile de cancer mezoteliom dezvoltat la bărbaţi este provocat de azbest. Fiind lider în utilizare, crisolitul este şi lider în provocarea altor boli grave, precum cancerul pulmonar, laringian şi ovarian, azbestoza (fibroza plămânilor)…
Aceste maladii sunt generate de pulberea microscopică de azbest care se emană în timpul producerii, dar şi folosirii de materiale de construcţie, izolaţii, garnituri de frână, cleiuri, textile cu conţinut de azbest ş.a. Odată inhalate, fibrele de azbest nu se dizolvă, dar sunt ca un impuls pentru dezvoltarea proceselor inflamatorii, provocând boli chiar şi la o distanţă de 20-50 ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că aproximativ 125 milioane de oameni din întreaga lume se expun zi de zi pericolului de azbest la locul de muncă, iar 107 mii oameni mor anual de cancerul mezoteliom şi alte maladii provocate de azbest.
În anul 2002, medicii din Belgia au publicat rezultatele cercetărilor asupra bolilor asociate cu azbestul, ajungând la concluzia că fiecare al şaptelea cetăţean din ţările dezvoltate suferă de la praful de azbest care intră în plămâni, odată cu aerul. Pentru ţările în curs de dezvoltare, precum este şi R. Moldova, statisticile, ar fi, cu siguranţă, îngrozitoare. Prognozele specialiştilor arată că incidenţa maximă a cancerului mezoteliom în Europa de Vest va avea loc în perioada anilor 2015 – 2030 şi că, în următorii 35 de ani, aproximativ un sfert de milion de oameni vor muri din această cauză. Deşi există dovezi ştiinţifice mondiale incontestabile privind pericolele oricărui tip de azbest, deputatul din Parlamentul R. Moldova, Anatolie Zagorodnîi, spune în amendament că „azbestul crisolit este mai puţin nociv” şi face lobby ca acesta să fie utilizat în continuare în R. Moldova.
Federaţia Rusă, lider în producerea azbestului alb
Sunt peste 100 de ani de când azbestul alb este folosit în construcţie, iar Federaţia Rusă este lider în lista celor mai mari trei producători de crisolit din lume, alături de China şi Kazahstan. În Rusia, la 1450 km de Moscova, în Azbest, numit „oraş pe moarte” (din cauza pericolului asupra sănătăţii locuitorilor de acolo), se află cel mai mare minereu de azbest din lume – acesta se întinde pe o suprafaţă de 7500 ha. De aici este furnizat aproximativ 60-75% din tot azbestul utilizat în lume. În 2013, Rusia a deţinut titlul de lider mondial absolut la exportul de azbest – peste 6 milioane de tone.
Potrivit unui studiu realizat de organizaţii neguvernamentale din Ucraina, Rusia şi Kazahstan (ultimele două – ţări producătoare de azbest), mai mult de 2/3 din producţia de azbest a Federaţiei Ruse este utilizată pentru fabricarea de ardezie şi ţevi.
Site-ul Rusexporter.ru arată că Rusia a exportat în 2013 fibre de azbest, amestecuri pe bază de azbest sau de azbest şi carbonat de magneziu în valoare de 16 milioane de dolari SUA. În 2013, Moldova se afla în topul primilor 10 importatori din Federaţia Rusă, care preluau 77% din totalul exporturilor de piatră, ipsos, ciment, azbest, precum arată aceeaşi sursă – Rusexporter.ru.
Ucraina, deşi nu produce azbest, îl importă din Kazahstan şi Federaţia Rusă şi îl exportă doar în R. Moldova (datele din 2015 şi 2016). Potrivit site-ului CementInfo.Ru, în primele cinci luni ale anului 2016, Ucraina a importat azbest în valoare de aproape 1 milion jumătate de dolari SUA din Kazahstan şi, respectiv, peste 1 milion 200 mii dolari SUA din Federaţia Rusă.
Datele Biroului Naţional de Statistică plasează azbestul doar într-o combinaţie de mărfuri – articole din piatră, ipsos, ciment, azbest sau din materiale similare, iar importul acestora din ţările CSI a constituit peste 19 milioane de dolari SUA în 2014, fiind în scădere de la 2011 încoace, când valoarea importurilor depăşea 25 milioane dolari SUA. Pe site-ul Paginideaur.md sunt înregistrate 56 de companii din R. Moldova care au ca gen de activitate „materiale de construcții și construcții / beton, nisip, ciment, azbest”.
Liber la ardezia cancerigenă pe acoperişuri
În 2008, când în fruntea Ministerului Mediului se afla actuala deputată şi preşedintă a Comisiei administraţie publică, dezvoltare regională, mediu şi schimbări climatice, Violeta Ivanov, a fost publicat un prim studiu naţional privind gestionarea substanţelor chimice (viitoarea deputată semna „Prefața”), folosit ca bază la Programul naţional privind managementul durabil al substanţelor chimice în Republica Moldova, care a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 973 din 18.10.2010. Programul naţional prezenta lista substanţelor prioritare pentru reglementare şi restricţionare – azbestul, poluanţii organici persistenţi, metale grele şi compuşii acestora. Au urmat două hotărâri de Guvern în 2013, pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă.
În 2014 la Guvern a fost aprobat un proiect de lege care viza interzicerea importului de azbest în R. Moldova. Timp de doi ani proiectul a fost pasat între Guvern şi Parlament, la fiecare cădere de executiv procedura fiind reluată. În septembrie 2015, Valeriu Munteanu, ca nou ministru al Mediului, aprobă la Guvern vechiul-nou proiect. În prima lectură, proiectul de lege a ajuns a fi votat la 29 decembrie 2015, în varianta depusă de Guvern, cu interzicerea tuturor celor şase tipuri de azbest – crocidolit (azbest albastru), actinolit, antofilit, amosit (azbest brun), tremolit şi crisotil (azbest alb). Era un real motiv de triumf.
În primele luni ale anului 2016, din declaraţiile ministrului Mediului, Valeriu Munteanu, au fost realizate zeci de materiale de presă din care aflam că azbestul este pe punctul de a fi interzis în R. Moldova – cum altfel, dacă Parlamentul aprobase proiectul în prima lectură.
Doar că, la 30 mai 2016, deputatul transfug Anatolie Zagorodnîi depune, la Comisia condusă de Violeta Ivanov, un amendament prin care propune excluderea crisolitului cancerigen din lista interdicţiilor. Cu o viteză fulgerătoare, raportată la chinurile naşterii legii din 2013 încoace, la 17 iunie 2016 (în doar 16 zile lucrătoare de la depunerea amendamentului (sic!)), Parlamentul adoptă modificări la Legea aerului atmosferic din 1997, completând-o cu o Anexă cu tipurile de azbest interzise, enumerând doar cinci din şase tipuri ale substanţei recunoscută mondial ca fiind cancerigenă şi menţionând că restricţiile nu se referă la silicatul fibros – azbestul – crisolit.
Blestemul bolnavilor de cancer
Rodica Iordanov, director executiv al Asociaţiei neguvernamentale „Eco-Contact” spune că a aflat cu stupoare că unul din tipurile de azbest nu a fost interzis în R. Moldova. „Ieri, 19 iulie 2016, când am văzut lista publicată în Monitorul Oficial, am rămas fără replică. Dintre toate tipurile de azbest, anume că acesta care nu a fost interzis este cel mai toxic, fiind importat în cantităţi mari din Ucraina şi Rusia şi folosit pentru acoperişurile caselor din R. Moldova”, a exclamat ecologista.
„Ştiu că Ministerul Mediului împărtăşeşte opţiunea ecologiştilor şi este împotriva folosirii azbestului în R. Moldova. Mă miră că mai există demnitari de stat care promovează aducerea produselor cancerigene şi, astfel, practic, contribuie direct la îmbolnăvirea oamenilor de cancer. Dacă ei o fac conştient şi urmăresc banul, atunci o să-i ajungă din urmă blestemul bolnavilor de cancer”, spune Alecu Reniţă, preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova.
În R. Moldova, în mediul rural, 80% din case sunt acoperite cu ardezie cu conţinut de azbest crisolit, cancerigen, fabricat în URSS sau importat din Federaţia Rusă şi Ucraina. Cancerul pulmonar, al treilea cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la populaţia din Moldova, constituie peste 10 la sută din totalul tumorilor maligne depistate în ţara noastră. Studiile medicale arată că principala cauză este fumatul, fără a face referinţă la impactul inhalărilor de praf de azbest la care este supusă întreaga populaţie de jumătate de secol încoace.
În 2005, Uniunea Europeană a interzis definitiv utilizarea şi vânzarea produselor care conţin azbest. În 2016, R. Moldova încă se mai dă cu părerea la „cât de negru este dracul”.
Lilia CURCHI, Revista NATURA, august 2016
