Cei mai uimitori copaci din lume
Baobabul: Dacă sunteţi în căutarea celor mai bizari copaci din lume, probabil pe primul loc poate fi sitauat Madagascarul, unde se gasesc şase specii din cele opt cunoscute a baobabului. Aceşti copaci crează o senzaţie extraterestră, nelumească, un peisaj de pe altă planetă.Baobabul poate avea o înălţime de pană la 30 de metri şi diametrul trunchiului 7 – 11 metri. Trunchiul său poate să stocheze până la 120 mii litri de apă. Unii susţin ca unii copaci pot avea o vârstă de mii de ani, identificarea vârstei acestor copaci se complică fiindcă ei nu au ca la copacii obişnuiţi inelele vârstei.
Eucaliptul Curcubeu din Hawaii este singura specie de eucalipt , care se găseşte în mod natural în emisfera nordică . Scoarță lui multicoloră este caracteristica cea mai distinctivă a arborelui. Atunci când scoarță exterioare cade, anual, arătând o scoarță de copac verde luminos. Acesta apoi se închide la culoare și se maturizează să fie albastru, violet, portocaliu și apoi tonuri de maro. Sunt copaci, ce ajung la o dimensiune de până la 75 m înălțime, panglicile în formă de scoarță de copac exfoliant, verde de hârtie sau de cărămidă roșie. 
Arţarul Japonez: Această plantă este originara din Japonia. Face parte din familia Aceraceae. Este un arbore din categoria copacilor cu frunzele cazatoare. Arţarul Japonez este un arbore de talie mică poate ajunge până la o înălţime de 2-3 metri. Creşterea arţarului japonez roşu este lentă.Arţarul Japonez Rosu este un copac cu o coroană deosebit de atractivă. Prin frunzele sale în nuanţe de roşu. În perioada anotimpului de toamnă frunzele primesc o nuanţă intensă de roşu-ruginiu. Frunzele au formă palmată şi o lungime de 4-10 centimetri. Perioada de înflorire este în lunile Aprilie-Mai. Florile sunt mici şi galbene.
Copacii de Mangrove: sunt formaţiuni vegetale alcătuite din arbori şi arbuşti ce aparţin mai multor familii, ele împânzesc mai bine de jumătate din ţărmurile tropicale ale lumii. Se dezvoltă mai ales în zona de ţărm inundată în timpul fluxului, unde apa de mare se amestecă cu apa dulce. Deşi majoritatea plantelor nu ar putea trăi într-o apă atât de sărată, mangrovelor le priesc aceste condiţii. Cum reuşesc? Datorită unor metode fascinante, utilizate concomitent uneori.
Chiparoșii din lacul Caddo: sunt arbori care ating o înălțimea ce uneori depăşeşte 50 de metri. Pe teritoriul rezervației cresc două specii de chiparoși – Arizona și de mlaștină, cu toate acestea oamenii le numesc “cheli” (Bald Cypress). Spre deosebire de rudele sale ce cresc pe uscat, chiparoșii aceștia nu sunt conifere, ci foioase ce se scutură de frunze pe timpul iernii. Vârsta chiparoșilor ce cresc în Caddo Lake este de cel puțin 100 de ani, iar unii dintre ei sunt chiar mai vechi, se găsesc copaci și de 700 de ani. Aceştea adesea formează noi vegetaţii numite “genunchii chiparoşilor”. Ele reprezintă vlăstari asemănători cu buştenii, care cresc direct din rădăcinile arborelui. Pînă in prezent, oamenii de ştiinţă se întreabă de ce chiparoșii au nevoie de aceste formaţiuni. Una dintre teorii susţine că pentru saturația suplimentară a rădăcinilor cu oxigen, alta – că vlăstarii ajută copacilor să se consolideze în sol, pentru a evita sa fie scoşi de vreun uragan.
Glincina din Japonia: este un arbust căţărător originar din Japonia. Glicina mov este cea mai raspandită, fiind adaptată la condiţii de climat diferit, dar exista şi glicina roz şi glicina alba, ceva mai rare.Glicina mov este o plantă destul de pretentioasă, dar dupa primii ani de viaţă devine robustă şi ceva mai tolerantă la condiţiile de mediu. Planta trăieşte mult, peste 20 de ani, şi poate ajunge în 10 ani la o înălţime de 10-15 metri dacă este lăsată să crească libera, tulpina arbustului ajungând la peste 30 de centimetri diametru.
Trandafirul deşertului (Adenium obesum): este o planta suculentă cu aspect de tufa cu tulpina îngroşată şi ramurile subţiri ce atinge până în 50 cm înălţime ca bonsai. Frunzele sunt ovale, cărnoase colorate în verde crud. Florile neparfumate de forma unor palnii pot fi colorate în alb, roşu, roz sau bicolore. Anumite părţi ale plantei sunt toxice. Denumire populara : Trandafirul desertului
Copacul Dragonului: insula Socotra sau „Sângele Dragonului” crește în Socotra, un mic grup de insule din Oceanul Indian. Cunoscut sub denumirea științifică Dracaena cinnabari, copacul emană din scoarța sa o rășină roșie atunci când este lovit.Cunoscut încă din vremuri antice de civilizațiile Greciei și Romei, seva roșie poate are numeroase beneficii medicinale, împotriva infecțiilor și inflamațiilor. Datorită proprietăților antioxidante și compușilor antiinflamatorii, sângele Dragonului poate fi folosite pentru a lupta împotriva problemelor pielii, cum sunt mușcături, tăieturi, arsuri și erupții cutanate. De asemenea, seva sa a fost folosită în secolul XVIII pentru a da coloare și luciu viorilor Stradivarius.
Pinul Bristlecone: cresc în condiţii foarte dure, extreme, la altitudini de mai mult de 3000 m (10.000 picioare). Lemnul foarte răşinos al acestor uriaşi noduroşi şi fantomatici asigură rezistenţa la atacurile bacteriilor, fungilor şi insectelor. Ei cresc extrem de încet. În timpul sezonului de creştere anual de numai 45 de zile, circumferinţa lor se măreşte cu doar 2,5 cm (1 inch) la suta de ani.7 Deşi ajung la o înălţime de doar aproximativ 18 m (60 picioare), circumferinţa celui mai mare pin Bristlecone, numit „Bătrânul Patriarh” are 11,2 m (~36 picioare).
Copacul Quiver: este un arbore ce creşte în Namibia el este în pericol din cauza că nu se poate adapta la conditiile de seceta. Faptul că acest copac da semne de dificultăţi de adaptare ridică mari semne de întrebare şi asupra altor specii.
Delonix: este o specie regală de plante cu flori din familia Fabaceae , subfamilia Caesalpinioideae . Este de remarcat faptul ca frunzele sale de feriga cum ar fi și afișare viu colorat de flori. În multe părți ale lumii tropicale este cultivat ca un arbore ornamental și în limba engleză este dat numele Royal Poinciana sau Flamboyant. De asemenea , este unul dintre mai mulți arbori cunoscut sub numele de copac Flame.
