Prometeu de România

Iulian, de la Free Mioriţa, a instalat panouri solare într-un sat şi în câteva şcoli din România unde oamenii nu aveau curent electric. Anul trecut a făcut un circuit cu bicicleta, să cunoască mai mulţi astfel de oameni. Acum se pregăteşte să lanseze Harta Luminii, un mecanism prin care oricine să se poată implica dacă vrea să ajute la răspândirea luminii printre oameni.

Până în ianuarie, în România mai erau trei şcoli fără lumină, povesteşte Iulian. Luna trecută a dus lumina la două dintre ele, la Cruhla (jud. Suceava) şi la Poienile de sub Munte (jud. Maramureş). Împreună cu o mână de voluntari, au instalat panouri fotovoltaice. Weekend-ul acesta au mers la ultima: şcoala din Dobraia (jud. Caraş-Severin); şi la încă o familie cu şase copii, din comuna Teregova.

Pe la mijlocul primăverii, Iulian va lansa site-ul dedicat campaniei Lumină pentru România. Va pune acoloHarta Luminii din România, cu un contor care să arate câte panouri şi câte becuri au instalat până acum şi câte gospodării încă trăiesc fără curent electric. El vrea ca oricine să poată vedea ce s-a rezolvat, ce mai e de făcut şi cum te poţi implica.

Iulian şi Guv, un prieten care îl ajută pe partea tehnică, vor asambla un „kit de lumină”, cu un panou fotovoltaic, o baterie şi instrucţiuni de instalare pentru ca cineva cu cunoştinţe tehnice minime să le poată instala cu uşurinţă. Apoi se dă start la implicare: te uiţi pe hartă, îţi alegi o familie şi devii prietenul lor. Îi poţi ajuta în două feluri. Cumperi un panou pe care Iulian şi alţi voluntari merg să-l instaleze. Sau cumperi panoul, îţi iei doi-trei prieteni, urcaţi în maşină şi mergeţi să instalaţi chiar voi panourile. Ambele variante sunt necesare şi binevenite, explică Iulian. Dar el crede că să mergi chiar tu pe teren e o experienţă de neratat. Toţi voluntarii care au fost până acum cu el s-au întors acasă încântaţi şi mai conştienţi de viaţa bună pe care o duc.

Un kit va costa în jur de 3.500-4.000 de lei. Nu e foarte puţin, zice Iulian, dar e realizabil dacă un grup de prieteni pun mână de la mână. Iar o expediţie pentru instalarea panoului se poate face şi într-un weekend. Cu o echipă de trei sau patru oameni poţi monta panoul în vreo şase ore. Îţi mai rămâne timp să stai de vorbă cu oamenii. Aşa afli cum e viaţa lor, ce nevoi mai au şi dacă îi mai poţi sprijini cu rechizite sau alte lucruri. De exemplu, Oana, o voluntară, a făcut rost de o bicicletă pe care acum vor să o ducă celor şase copii din Teregova.

În excursia lui de anul trecut, Iulian a reuşit să valideze şi să documenteze doar vreo mie din cele câteva zeci de mii de gospodării fără lumină. Ăsta e un alt mod în care poţi ajuta. Dacă ai câteva zile libere, mergi într-o zonă în care Iulian nu a ajuns, baţi din poartă-n poartă, stai de vorbă cu oamenii şi faci câteva fotografii. Apoi adaugi toate informaţiile pe Harta Luminii.

„Omul cu lumina” de la Free Mioriţa are 39 de ani şi s-a născut în Bucureşti. S-a implicat în tot felul de programe de voluntariat încă de-acum mulţi ani. A fost la revoluţie în ‘89, a fost la proteste, a promovat mersul la vot. Dar i se pare că, în timp ce aşteptăm să se dea legi, e important să şi facem noi lucruri palpabile, cu efect mai imediat.

În 2008, în timpul unui road-trip, Iulian a ajuns în Ursici, un sat cu 14 gospodării care nu aveau curent electric. A ţinut legătura cu ei, le-a dus din când în când provizii şi haine. Apoi s-a gândit cum ar mai putea să-i ajute.

Împreună cu nişte prieteni, în 2012 a înfiinţat organizaţia non-guvernamentală Free Mioriţa şi a lansat campania Lumină pentru Ursici. Şi-a investit banii în materiale promoţionale: tricouri, sacoşe de pânză, creioane şi stickere. A participat la evenimente unde a povestit despre campania lui, a scris e-mail-uri, au scris şi bloggerii. Într-un final, o bancă a donat banii pentru cele 14 panouri solare pe care Iulian le-a montat împreună cu încă 22 de voluntari.

Următorul proiect a fost Lumină pentru Ineleţ, un sat din Munţii Cernei. De data asta au instalat panouri la o şcoală, unde învaţă vreo cinci copii. Le-au dus şi calculatoare cu soft-uri educaţionale.

Pe 1 martie 2014, Iulian şi-a dat demisia de la job-ul lui din publicitate. La sfârşitul lui aprilie s-a urcat pe bicicletă şi s-a întors pe 12 octombrie, după 8.205 de kilometri şi aproximativ 1.047 de localităţi din 30 de judeţe. Înainte de plecare a căutat informaţii pe Internet, la autorităţi şi la prieteni, să afle care sunt zonele fără curent electric. Apoi a pedalat prin ţară, a bătut din poartă-n poartă şi a verificat informaţiile pe care le-a obţinut şi i-a cunoscut pe oamenii care erau până atunci cifre pe hârtie.

Lui Iulian îi place să călătorească şi să exploreze. Nu are probleme legat de unde doarme, ce mănâncă, unde se spală. Şi-a făcut prieteni noi, iar cei vechi l-au mai vizitat pe teren, unde şi-a mutat, practic, biroul.

Când le povesteşte despre planul lui de a le instala panouri solare, cu ajutorul voluntarilor şi cu bani din donaţii, oamenii sunt neîncrezători, iar Iulian îi înţelege. Sunt dezamăgiţi deja de autorităţi, care le-au promis multe şi nu au făcut nimic. Autorităţile statului nu se implică deloc sau se gândesc la soluţia clasică a energiei electrice tradiţionale. Iulian crede în soluţii independente pentru fiecare gospodărie, fie că e vorba de energie solară, eoliană sau hidraulică. Nu doar că produc energie curată, dar sunt şi în mod real eficiente. Unii dintre oamenii pe care i-a cunoscut el au stâlp în faţa casei, însă nu au bani să se branşeze. Sau au fost debranşaţi fiindcă nu au bani să plătească factura lunară.

Aşa că duce povestea mai departe, împreună cu prietenii. Îşi doreşte ca echipa de voluntari să crească, aşa încât să se poată face lumină în cât mai multe locuri, cât mai curând posibil. „Că ţara e mare şi sunt zeci de mii de cazuri.” Oricine vrea să se implice e binevenit, dar cel mai mult e nevoie de oameni care au un pic de experienţă pe partea tehnică, plus nişte şurubelniţe şi o bormaşină – astfel încât să se poată forma cât mai multe echipe.

În 2014, Iulian a luat premiul I la Gala Societăţii Civile. A urcat pe scena Ateneului în pantaloni scurţi şi în sandale, venit direct de pe teren, între oameni la frac sau la costum. S-a bucurat că în felul ăsta mai mulţi oameni au aflat despre problemele oamenilor fără curent electric. Pe lângă cei vreo 200.000 de oameni care trăiesc în momentul ăsta fără curent, mai sunt şi alţii pentru care tocmai se stinge lumina, pentru că nu au bani să-şi plătească restanţele. Şi-ar dori ca statul să facă un program de genul „Primul panou solar”, la fel cum au făcut pentru case sau maşini. Se gândeşte cel mai mult la copii, pentru că „ăsta-i viitorul nostru, care creşte-n beznă”.