Valeriu Munteanu despre noile reglementări privind vânatul

„Vânătoarea a reprezentat dintotdeauna o activitate complexă, îmbinată cu diverse ritualuri și zeități cinegetice. Probabil din acest motiv, în mediul vânătorilor noștri au apărut unele personaje, care, ocupând de prea mult timp un loc în fruntea „panteonului” cinegetic, par a fi substituit vechile divinități vânătorești Diana, Artemis sau Sf. Augustin, considerându-se ele însele personalități auguste.

Se știe, îndeletnicirea vânătorii are mai multe laturi — pe de o parte, este o ocupație recreativă cu tentă culturală pentru majoritatea vânătorilor și, pe de altă parte, este o activitate economică pentru cei care au ajuns să o gestioneze. Se pare că anume această latură materială este prioritară acum pentru conducătorii unicei (!) asociații de vânători de la noi, altfel sunt de neînțeles acțiunile imprudente ale acestora.

Republica Moldova este nu doar cea mai săracă și mai coruptă țară din Europa, dar mai este codașă și la multe alte capitole: suntem statul cu cele mai puține suprafețe forestiere, aproximativ 10% din teritoriul republicii, în timp ce media europeană este de 30%; suntem statul cu cele mai mici rezerve de apă, dar suntem campioni la irosirea și poluarea acestor câtorva vedre de apă pe care le avem; suntem statul european care a păstrat cel mai prost fauna sălbatică, iar declinul acesteia se accentuează frenetic pe an ce trece, reușind „performanța” ca doar în zece ani să suplinim Cartea Roșie cu  108 specii de mamifere și păsări noi, iar lipsa de atitudine și abordare de stat ar putea să ne aducă la dispariția totală a faunei sălbatice.

După elaborarea și aprobarea în luna august curent de către Guvern a Hotărârii cu privire la efectuarea vânătorii în sezonul de vânătoare 2015—2016, reprezentanții panteonului cinegetic au pornit o campanie furibundă contra Ministerului Mediului și angajaților acestuia, fiind nemulțumiți de interdicția, între altele, a vânătorii la iepurele-de-câmp și la unele specii de păsări acvatice.

Încă din prima zi de activitate la Ministerul Mediului și până la aprobarea acestei Hotărâri de Guvern (3—12 august), am fost solicitat pe diverse căi să nu promovez proiectul elaborat de funcționarii ministerului.

Solii „marelui ciocoi” au aplicat un arsenal întreg de metode și mijloace: de la simple măguliri, atitudini și cadouri (refuzate, bineînțeles), până la amenințări voalate și insinuări ambigui. Nu au scăpat atenției nici angajații ministerului și ai structurilor subordonate, care în acele zile au făcut față unui asalt concertat de telefoane, vizite și abordări de rang înalt, toate cu un singur scop — de a schimba decizia luată, coordonată cu oamenii de știință și cu societatea civilă, de a limita vânatul la unele specii de mamifere și păsări.

Dacă nu le-a reușit revocarea deciziei la etapa inițială, prin intermediul vânătorilor concrescuți cu organele de protecție a mediului, ciocoii vechi și noi au purces la următoarea etapă, în care și-au activizat aderenții și au mobilizat efectivul în scrierea jalbelor către primele persoane în stat, cu un singur scop — anularea hotărârii care le interzice vânatul și, în mod implicit, distrugerea faunei sălbatice și așa secătuită din Republica Moldova.

Gestul în sine este unul perfect legal, însă atunci când în locul argumentelor științifice pertinente sunt aduse doar învinuiri nefondate, inclusiv în adresa unor angajați care au fost anterior premiați de aceeași asociație, suntem îndreptățiți să credem că aceste răvașe au un scop exclusiv de șantaj.

În acest caz, diriguitorii societății vânătorești acționează ca un grup organizat, care încearcă să constrângă organele publice să acționeze în interesul îngust al vânătorilor, asta deși animalele sălbatice aflate pe teritoriul Republicii Moldova constituie proprietatea statului, și nu a unei asociații obștești, care pretinde a avea „140 de ani de la fondare”, deși a fost înregistrată la Ministerul Justiției abia în 1998.

De fapt, stângăcia șefilor de la societate poate fi înțeleasă, doar până acum ei nu au avut nevoie să recurgă la acțiuni perfide, au obținut de fiecare dată îngăduința factorilor de decizie folosind exclusiv „bunăvoința”.

O metodă de succes au reprezentat-o, la timpul lor, cadourile de preț — avantaje materiale și arme de vânătoare, urmele unora dintre ele păstrându-se și azi în birourile de la Ministerul Mediului. O altă formă de primire a indulgenței au reprezentat-o vânătorile boierești, la care participau funcționarii de rang înalt. Spre nefericirea ciocoilor, organele de drept dețin suficiente date despre asemenea perversiuni cinegetice, la care se folosesc arme ilegale, cu țeava ghintuită sau chiar automate, ca să nu mai pomenim despre desfrâul de la Pădurea Domnească, de care am aflat stupefiați cu toții. Eu am fost membru al comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea omorului lui Sorin Paciu și știu foarte exact că nenorocirea s-a produs din cauza lipsei totale de reguli de vânătoare și mai ales din cauza desfrâului la care s-au dedat exponenții protipendadei moldovenești.

Așa se face că astăzi, întâmpinând opoziție fermă din partea autorității centrale de mediu,venalii conducători ai vânătorilor ne amenință, în numele celor 15000 de membri, cu proteste masive în spațiul public, transmițând mesaje estompate referitoare la pericolul pe care îl prezintă persoanele înarmate. Probabil, interesul financiar este unul suficient de mare dacă, în loc să se ocupe de lucrările biotehnice specifice, vânătorii sunt chemați să vină cu armele în fața ministerului și în Piața Marii Adunări Naționale.

Sunt convins, orice cetățean, trebuie să pună interesul public mai presus decât cel personal. Departe de mine este gândul că vânătorii din colectivele primare nu au observat declinul faunei cinegetice. Chiar și fără datele oficiale, care arată o scădere dramatică a efectivului de vânat (de exemplu, la gâște a scăzut de la circa 7000 exemplare în 2010 la doar 410(!) în 2015), vânătorii adevărați vor fi interesați în dezvoltarea patrimoniului faunistic și vor respecta regulile impuse de Ministerul Mediului și nu se vor lăsa antrenați în jocuri politico-financiare, de inspirație mafiotă, promovate de vechii și noii ciocoi.

Doar prin conștientizarea imperativului de protecție a mediului ambiant, în toată complexitatea sa, și prin conlucrarea eficientă, în interesul tuturor cetățenilor, vom putea ajunge la o cultură cinegetică superioară, în care vânătoarea să fie privită ca o activitate nobilă, nu una de abatorizare a animalelor sălbatice.

Lipsa de încredere a cetățenilor în actul de guvernare a fost determinată de incoerența politicilor de stat în toate domeniile, inclusiv în cel al mediului. Cetățeanul Republicii Moldova, titularul suveranității, a simțit constant că guvernanții au favorizat grupuri privilegiate, în detrimentul interesului general al societății.

Vă asigur și pe această cale, că indiferent de numărul de puști și muniții deținute de acest grup îngust (dar influent) de vânători, noi vom asigura supremația legii și a interesului public.

Sursa:  munteanu.md (blogul personal al Ministrului Mediului)